„Dupa ce a stricat adevarata eternitate, omul a cazut în timp, unde a izbutit, daca nu sa prospere, cel putin sa traiasca: sigur e ca s-a obisnuit cu noua lui conditie.
Procesul acestei caderi si al acestei deprinderi se numeste Istorie.
Dar iata ca-l ameninta o alta cadere, a carei amploare ... citeste mai departe
„Am scris aceste divagații în 1935–36, la 24 de ani, cu pasiune și orgoliu.Din tot ce am publicat în românește și franțuzește, acest text este poate cel mai pasionat și în același timp îmi este cel mai străin.“ — CIORAN, 1990 ... citeste mai departe
„Am scris o carticica intitulata Silogismele amaraciunii, cuprinde lucruri insolente, am scris-o imediat dupa razboi, când eram foarte sarac si foarte cinic.
Când a aparut cartea era la putina vreme dupa aparitia Tratatului de descompunere, si prietenii mei mi-au spus: «Te-ai compromis, este insolenta, dar nu e serioasa.» [...]
„Daca esentele pe care oamenii le stimeaza atât de mult, fara sa le iubeasca, n-au putut salva nimic, atunci nu ne mai ramâne decât curajul amagirilor.
Sa ramânem adica aici pe pamânt, sa ne compromitem si sa ne lichidam ca amagiri între amagiri.
Esentele ne distrug dincolo de lume: este o distrugere ... citeste mai departe
„Nimic nu e mai jalnic decât cuvântul, si totusi doar prin el ajungi la acele senzatii de fericire, la jubilatia ultima în care esti cu desavârsire singur, eliberat de orice sentiment de apasare. Absolutul atins prin cuvânt, prin însusi simbolul fragilitatii!“
„Nimic nu va putea sa-mi scoata din minte ca lumea asta e fructul unui zeu tenebros ce-si prelungeste umbra în mine, si ca misiunea mea este sa duc la ultimele consecinte blestemul ce apasa asupra lui si a operei sale.“ (CIORAN) ... citeste mai departe
„Trebuie să învăţăm să gândim împotriva îndoielilor şi certitudinilor noastre, împotriva umorilor atotştiutoare, trebuie, mai ales, făurindu-ne o altă moarte, o moarte incompatibilă cu hoitul, să acceptăm ceea ce nu poate fi dovedit, ideea că ceva există...
